Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Sezonul de iarbă continuă, dar ce era de pregătit pentru regele turneelor în absolut, Wimbledonul, s-a cam încheiat. Vorbesc din perspectiva favoriților, puțini dintre ei se vor înscrie la Eastbourne (masculin și feminin), Mallorca (m) sau Bad Homburg (f). Până acum s-au întâmplat lucruri interesante și aș începe cu limita Sabalenkăi, lidera mondială, de a închide turneele, fie ele mari sau mici. După ce la Roland Garros a pierdut în fața lui Gauff, înfrângere greu digerată de bielorusă, din moment ce a făcut comentarii considerate de ea însăși mai târziu ”neprofesioniste”, s-a împotmolit în semifinale la Berlin, în fața Vondrousovei. Aceasta nu mai ajunsese în vreo finală WTA de doi ani, de când câștigase Wimbledonul, iar pe lângă asta a uimit și scorul drastic: 6-2, 6-4. Cehoaica, sub locul 100 WTA momentan, a mers până la capăt, câștigând trofeul în fața unei chinezoaice clasate la limita locului 50. Greu de crezut că asta înseamnă o depunere de candidatură la titlu pentru Wimbledon, dar măcar e un semn de revenire în prim-plan pentru Vondrousova.
Nici celălalt lider mondial n-o duce prea bine, Sinner fiind efectiv surclasat de un Bublik exploziv la Halle. Bublik a dorit să șteargă impresia deplorabilă lăsată la întâlnirea de la Roland Garros dintre cei doi și a fost concentrat, fără giumbușlucurile obișnuite, astfel că i-a ieșit poate mai bine decât spera. Cumva în căutarea timpului pierdut, a confirmat victoria mergând până în finală, acolo unde a trecut de Medvedev, și el în foame mare de trofee.
L-am lăsat la urmă pe Alcaraz, care parcă nu mai știe să piardă! Are acum trei turnee câștigate la rând, de calibru greu și mediu - Roma (Masters), Roland Garros (Grand Slam), Londra (500 ATP), unde l-a învins pe Lehecka în finală, iar la Wimbledon ajunge din postura de deținător al titlului. Să exclamăm și noi pe românește: uau! E ca detergentul universal, perfect pe orice suprafață. Ultimele două finale de la Wimbledon au fost cu Djokovic, care vine fără meci oficial jucat pe iarbă, ceea ce nu mai miră pe nimeni, sperând într-o tragere mai blândă decât la Paris.
